Dr. Ernst Wagner

      Cu prilejul primei ântruniri a foştilor locuitori ai comunei Aldorf/Unirea la data de 29/30 aprilie 1978 în oraşul Nürnberg (Germania), d-nul Dr. Ernst Wagner a editat o broşură festivă [vezi fotografia din partea stângă], care conţine date importante cu privire la istoria şi cultura Ardealului, a regiunii în jurul oraşului Bistriţa, care se numea "Nösen", deci "Nösnerland", adică în traducerea românească "ţinutul Nösen", ca şi istoria si cultura comunei Aldorf/Unirea în special.
Cu binevoinţa d-nei Elvira Wagner, soţia d-lui Dr. Ernst Wagner, a fost posibil de a utiliza lucrările literare ale d-lui Wagner pentru acest web-site, un gest pentru care îi mulţumim dânsei foarte mult.
     Acest web-site este o prelucrare şi transpunere a unei mici părţi a lucrărilor ştiinţifice ale d-lui Dr. Ernst Wagner în modalităţile mediale electronice actuale. În acest context avem speranţa că astfel mai mulţi cititori interesaţi pot avea acces la literatura numită.

I. Aldorf - Numele localitãţii

     Numele vechi românesc şi maghiar al comunei este   "A L D O R F" .
Acest nume al localităţii provine cu siguranţă din numele german "W a l d o r f". Denumirea latină "Villa Latina" este, cum s-a dovedit, o traducere a denumirii germane.
Se presupune astfel, că localitatea Aldorf/Unirea a fost ântemeiată de către colonişti proveniţi din vestul Europei.
În anul 1295 a fost menţionată pentru prima dată în Bistriţa denumirea "Aldorful de Jos", (germ.Niederwallendorf), de aceea se poate presupune, că localitatea Aldorf este 100 de ani mai veche.
În anul 1959 numele localităţii a fost schimbat în U N I R E A .
Acest nume nu are nici un fel de legături istorice cu localitatea. Este vorba de un nume atribuit arbitrar de către administraţia locală. Acest nume a fost menţinut până în prezent.
Detalii în legatură cu denumirea localităţii, precum şi în legătură cu provenienţa locuitorilor comunei Aldorf/Unirea pot fi consultate în broşura festivă menţionată, editată cu prilejul ântrunirii foştilor loucuitori a comunei Aldorf, de la data de 29/30 aprilie 1978 la Nürnberg , "Wallendorf in Nordsiebenbürgen" editura proprie Dr. Ernst Wagner, pagina 39 si următoarele.

II. Aldorf - Apartenenţa

     Până în anul 1876 Aldorf a aparţinut districtului săsesc bistriţean (germ. B i s t r i t z e r Sächsischer Distrikt). Teritoriul a fost denumit după numele vechi al oraşului Bistriţa, N Ö S E N (Nösnerland - ţinutul Nösen). [ În versiunea germană, în capitolul "Zugehörigkeit", se poate vedea o schiţă a acestui teritoriu  ]. Acest teritoriu a făcut parte din teritoriul autonom al saşilor ardeleni, de aşanumitul KÖ N I G S B O D E N (pământul regal).
Până în anul 1918 comuna Aldorf a aparţinut comitatului maghiar Bistriţa (maghiar:Beszterce),
apoi comuna Aldorf a trecut în apartenenţa judeţului Bistriţa-Năsăud. Între timp Aldorf/Unirea a devenit cartier al oraşului Bistriţa, astfel aparţinând regiunii Cluj (actual Cluj-Napoca).
Actual (2003) oraşul Bistriţa este oraş municipal, Aldorf/Unirea fiind cartier al municipiului Bistriţa.

III. Aldorf - Comuna

     În jurul anului 1150 a fost prevăzut în centrul comunei de către familiile întemeietoare un loc central cu dimensiuni foarte mari, şi anume între biserica evanghelică (din 1979 biserică ortodoxă) şi podul peste pârâul Pintic, în jurul căruia au fost construite casele. O astfel de concepţie a unei comune se numeşte în limba germană "Angerdorf", deci un sat in jurul unui areal central relativ mare.
În anul 1713 a fost menţionată pentru prima dată o moară, însă se poate presupune că această; moară era mult mai veche.
Gospodăriile, împreună cu grădinile au format un teritoriu numit "Ortsetter"(germ.), un spaţiu în care aveau valabilitate strictă indicaţiile administrative ale primarului, numit "Gref"(germ.).
In secolul al 18-lea apar dealungul pârâului Pintic străzi, cum ar fi cartierul ceva depărtat de comuna centrală - ţigănia, si strada ciobanilor cu casele ciobăneşti la moară, care se aflau in proprietate comunală.
După cel de-al 2-lea război mondial au fost construite şi alte case în strada turmelor (germ."Herdengasse") în sudul podului pe canalul morii, precum si la periferia comunei.
Înainte de anul 1944 se afla pe malul drept al canalului morii o căsută cu o roată de moară hidraulică în care se făcea ţuică.
Casele de pe strada spre Pintic (Slătinita), dincolo de trecerea peste calea ferată pe pământ parohial, pe râtul de sus (germ. "obere Wiese") au fost construite abia după anul 1945.
Dr. Ernst Wagner a schiţat câte un plan al localităţii, în care au fost reprezentate gospodăriile din anii 1880 respectiv 1944, [ În versiunea germană, în capitolul "Dorfanlage", se poate vedea un plan al comunei din 1880 precum si 1944 ].

IV. Aldorf - Locuitorii

     Din însemnările care s-au păstrat în arhiva Vaticanului în Roma, se poate constata că în jurul anilor 1332-1335 trăiau în Aldorf circa 25-28 de "gospodari" (germ. "Wirte"), iar comuna avea în anul 1935 cca. 120-140 locuitori.
Numărul locuitorilor a variat în evul mediu adesea din cauza războaielor, din cauza bolilor, a foametei şi epidemiilor. Ca urmare, comuna număra în anul 1640 doar 19 gospodari şi aprox. 25 de familii( ca şi 300 de ani în urmă).
Între anii 1713-1850 numărul locuitorilor creşte în mod continuu, apoi scade pâna în anul 1900 în urma unei limitări a natalităţii precum şi a mortalităţii crescânde cauzate de diferite boli.
Prin stabilirea în Aldorf a unor familii din Bucovina, în special din Iacobeni, cu provenienţa din regiunea Zips (astăzi Slovacia) şi de aceea numiţi Zipseri , şi a unor familii româneşti, numărul locuitorilor creşte până în anul 1944 la 950 persoane.
În timpul care a urmat, structura cetăţenească s-a modificat. După evacuarea locuitorilor germani, chiar în iarna 1944-1945 au fost stabiliţi colonişti români la Aldorf. În anul 1978 trăiau aici aproximativ 1500 locuitori.
Până în anul 1950 Aldorf a avut administraţie autonomă, apoi localitatea a devenit cartier al oraşului Bistriţa.
Din rezultatele recensământului se poate afla că până în cca. anul 1880 nouă din zece locuitori din Aldorf au fost de naţionalitate germană. În 1944 trăiau la Aldorf 635 locuitori germani. După 1944 familiile germane reprezentau numai o minoritate naţională. Astăzi procentajul persoanelor care aparţin minorităţii naţionale germane este nesemnificativ.
La ânceput cetăţenii de naţionalitate germană auf fost aproape fără excepţie s a ş i  a r d e l e n i (germ. S i e b e n b ü r g e r S a c h s e n). În decursul timpului, în Aldorf s-au instalat prin căsătorie şi locuitori din alte localităţi. 1861-1944 s-au stabilit 145 persoane în Aldorf, [ În versiunea germană, capitolul "Einwohner" vedeţi o schiţă în acest context. ] majoritatea veniţi din Dumitra (germ. Mettersdorf), Aldorful de jos (germ. Niederwallendorf) si Krefeld (Krewelt) precum şi din Orheiu Bistritei.
Din 1902 s-au mutat în decurs de 36 de ani 107 Zipseri în Aldorf. În 1944 aceşti noi locuitori au reprezentat mai mult de un sfert din locuitorii germani. Cu consecinţele mutării locuitorilor Zipseri la Aldorf asupra vieţii sociale se preocupă lucrarea în limba germană a d-lui Dr. Ernst Wagner:
"Die Zuwanderung von Zipsern aus der Bukowina in das Nösnerland. Unter besonderer Berücksichtigung der Gemeinde Wallendorf", in Siebenbürgisches Archiv, vol. 6, Köln-Wien 1967, pag. 173-225.
Ântre saşi şi Zipseri nu au existat în Aldorf nici un fel de conflicte, aşa cum au avut loc în alte localităţi ardelene, deşi locuitorii Zipseri aparţineau confesiunii catolice, iar saşii erau fără excepţie evanghelici.
O grupă ceva mai mică decât cea a germanilor o reprezenta până acum 100 de ani, grupa ţiganilor..
Deoarece, conform ordinului dat de către împărăteasa Maria Theresia (1740-80), a fost interzis ca acest grup de locuitori să fie denumit "ţigani", ei au fost consemnaţi în matricolele parohiale ca "ţărani noi" (germ."Neubauern").
Ţiganii reprezentau un popor nomad, care nu a putut fi determinat să se stabilească ântr-un loc. Tabere de iarnă ale ţiganilor nomazi se aflau în estul comunei vecine Iad (germ. Jaad, astăzi:Livezile) în aşanumita "Bureauca" situată ântre Bistricioara (germ.Klein-Bistritz) şi Rusul Bârgăului, precum şi dealungul străzii care duce la dealul "Strâmba". În jurul anului 1944 trăiau în Aldorf aproximativ 80 ţigani. Mai târziu numărul lor a crescut foarte mult.
La înfiinţarea celui de-al 2-lea regiment român de grăniceri (1766), românii care trăiau în satele săseşti ale districtului bistriţean au fost recolonizaţi în jurul Rodnei în schimbul populaţiei germane şi maghiare, care locuia aici. În decursul anilor următori a avut loc o nouă colonizare de populaţie română la Aldorf. Aceşti noi locuitori au lucrat ca personal de serviciu şi ca ciobani comunali. După evacuarea populaţiei germane din Aldorf în anul 1944, gospodăriile părăsite au fost ocupate de către colonişti români. De-atunci majoritatea populaţiei o reprezintă aici românii.
Înainte de 1848 evreilor le-a fost permis de a avea domiciliu permanent numai în anumite localităţi ardelene. În anul 1880 la Aldorf trăiau 7 evrei, până în anul 1930 numărul lor a crescut la 37. Ei se ocupau în special cu negoţul (birtaş, comerciant, negustor). Slujbele lor religioase erau celebrate în sinagoga din Bistriţa, în oraşul de sus.
Numai o singură familie maghiară locuia la Aldorf. Aceşti locuitori au lucrat ca muncitori la calea ferată.

V. Aldorf - Confesiunile

     Confesiunea, limba maternă şi apartenenţa naţională şi populară erau în mare categorii congruente. Între 1900 si 1930 numărul membrilor diferitelor confesiuni a variat adesea, raportul procentual al confesiunilor ântre ele ânsă, a rămas relativ constant.
Luteranii se constituiau din locuitorii germani şi ţigani. Românii aparţineau în majoritatea lor bisericii greco-catolice, alţii aparţineau bisericii greco-ortodoxe. Bisericii romano-catolice îi aparţineau locuitorii Zipseri precum şi în anul 1900 probabil câţiva maghiari. De altfel, maghiarii aparţineau bisericii reformate.

VI. Aldorf - Agricultura

     În broşura sa festivă "Aldorf în Ardealul de nord" (germ. "Wallendorf in Nordsiebenbürgen") d-nul Dr. Ernst Wagner a dedicat un capitol larg vieţii agricole. El relateaza despre agricultură, creşterea vitelor, gospodăria forestieră, pomicultura şi viticultura. El arată dezvoltarea hotarelor comunei Aldorf, special cu privire la arealele folosite în agricultură.
În legătură cu aceasta, el numeşte două personalităţi cu mare merit în domeniul agriculturii din Aldorf:
preotul Daniel C s a l l n e r (numit în anul 1873 ca preot) ca preşedinte a asociaţiei raionale agricole bistriţene şi
Michael B a r t h  jun. 91, care ântre cele două războaie mondiale a fost preşedintele asociaţiei foştilor elevi ai şcolii agricole din Bistriţa.
Un loc important în domeniul agriculturii din Aldorf l-a avut legumicultura, un sector agricol în care s-a dezvoltat un negoţ intensiv cu comunele din jur. Locuitorii din Aldorf parcurgeau drumuri lungi pentru a-şi putea vinde produsele agricole. De exemplu, ei se deplasau până la Vatra Dornei sau la Sângeorz-Băi. Conform celor relatate de persoane în vârstă, astfel de călătorii cu căruţele durau câteva zile. Viticultura în schimb, nu a avut importanţă prea mare, din cauza climatului dur nefavorabil viticulturii. Vinul era produs mai mult pentru consum propriu. Pentru comercializare, calitatea vinului nu era satisfăcătoare.
Pentru a afla mai multe amănunte despre diferitele aspecte ale agriculturii din Aldorf, propunem cititorului interesat lucrarea d-lui Dr. Ernst Wagner, "Aldorf în Ardealul de nord" (germ."Wallendorf in Nordsiebenbürgen"), apărută în editura proprie, 1976.

VIII. Aldorf - Emigrarea

     La sfârşitul anilor 1960 şi ânceputul anilor 1970 a ânceput o perioadã de emigrare a locuitorilor germani din Aldorf precum şi din Ardeal în general, spre Republica Federală a Germaniei. La ânceput procesul s-a desfăşurat lent. După ce din partea Republicii Federale a Germaniei a fost plătite statului român sume foarte mari de bani pentru ardelenii germani care intenţionau sa părăseascã România, numărul emigranţilor a crescut rapid.
Majoritatea foştilor locuitori germani din Aldorf s-a stabilit în Germania. Câţiva dintre ei au rămas în Austria. Alţii au plecat mai departe în Statele Unite ale Americii sau în Canada. Este vorba mai ales despre cei, care au făcut pasul emigrãrii imediat după cel de-al 2-lea război mondial.

   start    istoria(germ.)    ânceputul paginii